De fiecare data cand un autor gaseste calea catre succes si rasunet international, cum este cazul celebrei serii Harry Potter a scriitoarei britanice J.K. Rowling, exista tendinta ca multi altii sa incerce aceeasi reteta. O multime de imitatii, unele mai bine scrise, altele mediocre tind sa inunde piata, rafturile librariilor gem de greutatea prozelor fantastice cu magicieni, vrajitoare si creature magice.
Exista insa si cateva exceptii notabile: si una dintre acestea este Trilogia Bartimaeus, scrisa de Jonathan Stroud, al carei prim volum - Amuleta din Samarkand – vi-l prezentam in cele ce urmeaza.
Amuleta din Samarkand ne introduce intr-o lume diferita , fara scoli de magie, magicieni binevoitori, formule magice…Universul lui Stroud isi trage seva dintr-o mult mai intunecata sursa – spirite demonice, djinni si efriti, sclavi fara voie ai celor cu suficiente cunostinte magice pentru a folosi ritualele criptice si elaborate de invocare.
Literatura fantasy de cea mai buna calitate este aceea care creaza lumi credibile si care stabileste regulile dupa care functioneaza aceste lumi, iar Stroud reuseste asta cu indemanare de maestru. Lumea sa este condusa de aristocratia magicienilor, o clasa privilegiata ce poarta pecetea coruptiei. Regulile sunt
simple: cel mai puternic conduce!
Naratiunea cartii este impartita intre Nathaniel – un vrajitor in varsta de 10 ani a carui sete de razbunare impotriva magicianului care l-a umilit il aduce in contact cu puteri pe care nu e pregatit sa le stapaneasca – si Bartimaeus, un djinn antic si puternic, invocat de baiat ca mijloc de razbunare. Nathaniel este un tanar magician in devenire, vandut guvernului de catre parintii sai la varsta de 5 ani. Maestrul si stapanul sau este Arthur Underwood, un magician crud, rece si plin de sine. Cu toate acestea viata lui Nathaniel se deruleaza linistit de-a lungul anilor pana intr-o zi in care este umilit public de Simon Lovelace, un magician nemilos si fara scrupule.
Nathaniel jura sa se razbune. Se adanceste in studiu, isi desavarseste talentele de magician si curand incepe sa experimenteze cu puteri ce depasesc cu mult capacitatea sa de a le controla. Atunci cand reuseste sa-l invoce pe djinn-ul Bartimaeus – si il trimite sa fure amuleta din Samarkand, cea mai de pret comoara a lui Lovelace – tanarul magician se trezeste prins intr-un paienjenis de intrigi, tradari si lupte pentru putere.
Povestea are un ritm alert, prinde, te face sa intorci pagina dupa pagina insa deliciul cartii il constituie punctul de vedere al djinn-ului Bartimaeus asupra evenimentelor, gandurile sale, expuse la persoana I si de multe ori ca note de subsol. Bartimaeus este absolut hilar, sarcastic, spiritual.
Amuleta din Samarkand este o carte plina de suspans, sofisticata, cu un stil stralucitor si extrem de amuzanta, o carte pe care odata ce ati inceput s-o cititi nu o veti mai lasa din mana, de la prima pana la ultima pagina.
Celelalte doua volume ale trilogiei, la fel de apreciate in intreaga lume sunt Ochiul Golemului si Poarta lui Ptolemeu.
